Seara de weekend in noiembrie…
Pasesc pierduta pe strazile triste si lacrimi imi inunda obrajii…Nu simt stropii de ploaie. E ca si cum cerul plange pentru mine. Mi-e frig, dar nu ma grabesc sa ajung la caldura. Pasesc agale pe drumul dintre iesirea din metrou si aleea ce ma duce la Pisi…
Ma framant… De ce sunt singura? De ce pana si EL e un mare fals? Pisi ma asteapta…
Suna telefonul…e Pisi, ingrijorata ca n-am ajuns… Sunt pe drum, ii spun…
Nu am putere sa ma grabesc, pasesc incet incet, parca nici picioarele nu ma mai asculta…
Sunt confuza… Nu inteleg de ce oamenii in loc sa ne spuna un adevar dureros, prefera sa ne minta?
Dragul meu, decat sa ma minti… Eu vreau sa aud adevarul, oricat stii sau crezi tu ca ar fi el de dureros pentru mine…il prefer… macar asa iti pastrez o urma de respect pentru curajul de a-mi spune lucrurile asa cum sunt… Altfel, nu esti decat un mare fals, un duplicitar… A big coward, ca toti barbatii de altfel…
Sunt o femeie puternica, remember?
noiembrie 21, 2007...6:04 pm
I am confused…
Jump to Comments
Lasă un Răspuns